Worwag Pharma
Interviu cu Mihai Simion despre amputațiile asociate diabetului zaharat: “Mie nu are cum să mi se întâmple.”
- Cum ați aflat că aveți diabet? La ce vârstă ați aflat că aveți diabet?
În anul 1990, pe 29 iunie, am avut un incident violent (4 indivizi pe care nu îi cunoșteam m-au confundat cu cineva și m-au luat la bătaie). În scurt timp am început să simt o sete permanentă, cu urinări dese. În toamna acelui an, m-am angajat la școala din sat ca profesor, m-am căsătorit, iar simptomele au continuat. Abia în februarie 1991 m-am dus la medicul de familie, care m-a trimis la policlinică pentru investigații, fiind suspect de diabet zaharat. Țin să precizez că până atunci nu am avut probleme medicale. Pe data de 26 februarie 1991 am fost diagnosticat cu diabet zaharat, cu o glicemie în policlinică de 630. M-au luat cu salvarea și am ajuns la spitalul județean cu 720 glicemie.
- Cât de mare a fost schimbarea de stil de viață odată cu diagnosticul de diabet?
La început, am fost foarte speriat, mai ales fiindcă făceam foarte des hipoglicemii și ajungeam la spital. Apoi, a urmat etapa de deznădejde (“Măcar să trăiesc cum trebuie cât o fi să mai trăiesc”).
În urma unor discuții cu o doamnă doctor diabetolog, am înțeles că atât timp cât îmi fac tratamentul, pot să mă comport ca orice om normal. Ceea ce am și aplicat. În afară că îmi făceam injecțiile, mă comportam ca orice om.
- Înainte de a fi conștient de importanța îngrijirii picioarelor ați avut informații legate de acest subiect?
Vedeam în cabinetul doctorului, la care mergeam periodic la control, un afiș cu regulile de îngrijire ale picioarelor la persoanele cu diabet, dar mereu spuneam că “mie nu are cum să mi se întâmple”.
- Vă mai amintiți care au fost semnele sau simptomele la nivelul picioarelor pe are le-ați observat și nu le-ați dat importanță?
Cârcei, mai ales pe timpul nopții, apariția unor mici bubițe pe glezne, care se vindecau, dar se iveau în alte locuri, dureri de picioare.
- Care a fost situația la nivelul piciorului când ați ajuns la medic?
Am ajuns la medic în data de 9 octombrie 2014, cu o infecție puternică la halucele drept. S-a practicat amputație de necesitate transmetatarsiene a degetelor I și II membru drept.
În 2016, am pierdut degetele II – V de la piciorul stâng, iar în februarie 2020 am pierdut și degetul I, urmat în 20 mai 2020 de amputație de coapsă 1⁄3 medie.
- Din momentul în care ați avut un diagnostic și până la amputație, ce fel de tratamente vi s-au recomandat?
În afară de insulină – nimic. În ultimii 2 ani am primit medicație specifică neuropatiei diabetice și arteriopatiei diabetice prescrisă de medic.
- Uitându-vă în urmă, care sunt lucrurile pe care ați fi dorit să le fi știut despre îngrijirea corectă a picioarelor în cazul persoanelor cu diabet? Având cunoștințele de azi, ce ați fi făcut în trecut ca să nu ajungeți la amputație?
Aș fi respectat cu strictețe regulile de îngrijire ale picioarelor, aș fi renunțat la fumat, aș fi aplicat cu strictețe regimul alimentar și întreg regimul de viață recomandat de medici.
- În acest moment, care este rutina zilnică de îngrijire a picioarelor pe care o urmați?
Există posibilitatea să pierd și membrul drept. Până atunci îngrijesc zilnic malul plantar, evit staționarea în picioare, port încălțăminte comodă, moale, care să nu producă bătături sau răni.
- Din experiența dumneavoastră, care sunt sfaturile pe care doriți să le transmiteți persoanelor cu diabet cu privire la îngrijirea picioarelor?
Nu faceți ca mine! Acordați cea mai mare atenție tratamentului, regimului de viață și regimului alimentar. Evitați să vă răniți la picioare, iar dacă s-au produs răni, mergeți la medic! Nu recurgeți la improvizații, la leacuri băbești etc.
- Ce sentimente vă încearcă cu privire la viitor?
Viitorul e destul de sumbru. Am fost la o clinică din București unde s-a confirmat că nu se poate face nimic pentru a revasculariza antepiciorul drept, așa că în viitorul nu prea îndepărtat (1 – 2 ani) voi pierde și piciorul drept. Până atunci mă pregătesc de protezarea piciorului stâng și mă împac cu noua situație.